Tot mai mulți psihologi merg la certificări de coaching și tot la fel de mulți dintre cei care practică coaching aleg să se specializeze și într-o ramură de psihoterapie. Ambele sunt structurate în sesiuni de câte aproximativ o oră, în care un specialist de ajută să depășești unele probleme sau să atingi obiective personale și profesionale mai ușor. Aparent, sunt foarte asemănătoare, așadar cum ne putem da seama de ce avem nevoie, coach sau psihoterapeut?
În coaching se pot aborda teme diverse, nu doar din business, ci și din viața personală, mai ales că multe dintre dificultățile de acasă sau din relațiile private ne influențează productivitatea și ne dezechilibrează. Cu toate astea, există o limită în coaching, un moment în care coach-ul îți poate sugera să mergi cu problema respectivă la un psihoterapeut.
În coaching nu se abordează tulburările psihice sau psihiatrice. De exemplu, dacă este vorba despre stări depresive, anxietate patologică, dar și alte tipuri de dezechilibre emoționale puternice, coach-ul trebuie să identifice necesitatea unei trimiteri către un psiholog, psihoterapeut sau psihiatru.
Deseori clientul nu reușește să își dea seama de această diferență, este nevoie de evaluarea unui specialist, așadar dacă alegi persoane bine pregătite din domeniu, poți avea încredere că vor observa nevoia unei abordări pluridisciplinare.
O altă diferență importantă dintre coaching și psihoterapie, este abordarea problemelor din trecut vs. focalzarea pe prezent și viitor. În cazul problemelor cu rădăcini puternice în trecut, atunci când discuția trebuie să meargă spre explorarea mai adâncă a unor situații vechi, traume trecute, situații din copilărie etc., atunci este cu siguranță potrivită psihoterapia.
În sesiunile de coaching focalizarea este strict pe prezent și viitor, pe obiective și soluții. Chiar dacă inevitabil și în coaching se va face referire la evenimente din trecut, coach-ul va reveni de fiecare dată la prezent și viitor, la cum este înfluențată situația ta de acum de ceea ce a fost. Rezolvarea, interpretarea sau înțelegerea trecututlui ține de competența psihoterapeutului.
Un coach bun va observa această diferență și va face recomandarea, chiar dacă uneori observația trebuie să fie de finețe.
Psihoterapeutul și coach-ul au parte de formări separate, chiar dacă există persoane care se acreditează pe ambele direcții.
Pe scurt, psihoterapeuții sunt acreditați de Colegiul Psihologilor din România, după ce au terminat Facultatea de Psihologie și au urmat masterat și/sau formare acreditată în particular, care include de fiecare dată și un număr destul de mare de ore de dezvoltare personală. Desigur, acestea presupun o serie de examene, proiecte, interviuri și ani de supervizare (numărul lor depinde de la caz la caz).
Cursurile de formare pentru coaching sunt acreditate de ICF (International Coaching Federation), includ ore de training, antrenament în cadrul școlii de coaching și un număr de ore de mentoring cu un alt coach cu experiență, iar la final un examen practic. Școlile bune de coaching includ în structura trainingului foarte multe elemente de dezvoltare personală, cursurile fiind o experimentare "pe propria piele" a demersului de coaching. Pentru ca un coach să devină la rândul lui acreditat ICF, trebuie să susțină și un număr mare de ore de coaching în particular și să dea un examen teoretic.
Jon Withmore a propus tehnica întrebărilor, de bază în coaching, pentru prima dată în antrenamentele de golf și apoi a extrapolat-o în business. Jucătorul de golf are performanțe mult mai bune dacă își găsește singur poziția, distanța picioarelor, forța de lovire potrivite, ghidat doar de întrebările potrivite din partea antrenorului. Rezultatele sunt mai bune și mai rapide decât în cazul în care începătorul urmează instrucțiuni precise de la altcineva. Principiul de bază este că toate resursele se găsesc în interiorul nostru, trebuie doar să fim atenți și să le descoperim.
În coaching, spre deosebire de psihoterapie, coach-ul nu are voie să influențeze în niciun fel coachee-ul. Mai exact, nu poate să facă recomandări, să dea soluții, să propună variante de acțiune, să emită păreri sau să fie "leading" în vreun fel.
Coachee-ul își va găsi propria cale, propriile răspunsuri sau explicații, cele pentru care este pregătit în acel moment, iar coach-ul este responsabil să susțină un spațiu confortabil (metaforic vorbind, mai mult decât literal), să îl ghideze prin întrebări către propriile răspunsuri, către diferite perspective, să îl susțină în luarea deciziilor, în înțelegerea emoțiilor.
Atunci când încerci să decizi dacă ai nevoie de o abordare de tip coaching sau psihoterapie, trebuie să iei în considerare cele de mai sus. Dacă ai nevoie de mai multe informații în acest sens, poți apela cu încredere la unul dintre specialiștii din echipa noastră.
Află povestea Dr. Taibi Kahler într-un articol bine ducumentat și descoperă cum a ajuns să creeze metodologia PCM® și să colaboreze cu NASA.
Cultura organizațională are la bază valorile oamenilor, totalizează acele lucruri despre care poți spune "la noi așa se face". Află cum poate să te ajute să obții performanță!
Până nu demult vânzarea era un proces foarte bine articulat, în care funcția de agent de vânzări era destul de controversată. Cum stau lucrurile în ziua de azi?